Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt, simbol al jertfei și al biruinței lui Hristos asupra morții. În 2026, Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită luni, 14 septembrie, zi în care credincioșii sunt chemați la rugăciune, post și reculegere.
Spre deosebire de multe alte sărbători importante, Înălțarea Sfintei Cruci este o zi de post negru. Biserica le amintește credincioșilor, prin această rânduială, de Patimile și moartea Mântuitorului Iisus Hristos.
Înălțarea Sfintei Cruci 2026. Ce semnificație are sărbătoarea
Biserica Ortodoxă consideră Înălțarea Sfintei Cruci una dintre cele mai vechi sărbători dedicate cinstirii Sfintei Cruci. Potrivit Creștin Ortodox, ziua de 14 septembrie amintește de două evenimente importante din istoria creștinismului:
- aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fata poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335;
- aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfanțului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tălharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când Hosroe a fost învins de împăratul Heraclie, care a dus sfânta cruce în Ierusalim.
Înălțarea Sfintei Cruci 2026 este zi de post negru
În tradiția și rânduiala ortodoxă românească, Înălțarea Sfintei Cruci este o zi de post negru. Rânduiala este legată de semnificația praznicului, care amintește de Pătimirile și Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos.
Postul nu trebuie privit însă doar ca abținere de la mâncare. În această zi, credincioșii sunt îndemnați să se îndrepte spre rugăciune, smerenie, pocăință și fapte bune, amintindu-și de jertfa Mântuitorului și de semnificația Sfintei Cruci.
Pentru persoanele care nu pot ține post negru din motive de sănătate sau din alte motive bine întemeiate, rânduiala postului poate fi adaptată. Postul creștin nu urmărește punerea în pericol a sănătății, iar în astfel de situații este recomandat sfatul duhovnicului.
Ce fac credincioșii de Înălțarea Sfintei Cruci
În această zi, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și la slujbele dedicate praznicului, se roagă și cinstesc Sfânta Cruce. Este un moment de reculegere și de întărire a credinței, în care atenția este îndreptată către jertfa lui Hristos.
Mulți credincioși aleg să se roage pentru sănătate, pentru familie și pentru ajutor în perioadele dificile. De asemenea, ziua este potrivită pentru împăcare, iertare și fapte bune, în spiritul credinței creștine.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Sfintei Cruci
În tradiția populară românească, 14 septembrie este cunoscută și sub numele de Ziua Crucii. De această zi sunt legate mai multe obiceiuri păstrate în diferite regiuni ale țării.
Unul dintre acestea este culegerea unor plante de leac, care erau duse la biserică pentru a fi binecuvântate și apoi păstrate în casă. În unele zone, busuiocul și alte plante sfințite erau puse la icoane sau în locuri considerate importante pentru protejarea gospodăriei. Basilica menționează că de Înălțarea Sfintei Cruci sunt legate, în tradiția populară, și practici de culegere a plantelor de leac.
În calendarul popular, Ziua Crucii marchează totodată apropierea sfârșitului verii și începutul toamnei, fiind asociată în anumite regiuni cu începutul culesului viilor și cu recoltarea ultimelor plante de leac.
Dincolo de obiceiurile populare, însă, semnificația religioasă a zilei rămâne legată de cinstirea Sfintei Cruci, rugăciune și amintirea jertfei lui Iisus Hristos.
